19-20 // E2 // TIPOLOGII SPAȚIALE
19-20 // E2 // TIPOLOGII SPAȚIALE
Al doilea exercițiu a continuat etapa finală a studiului realizat la tema 1 – identificarea caracteristicilor spațiale. Ca principală unealtă de studiu s-a folosit seria tipologică. Clarificarea și concretizarea caracteristicii spațiale, precum și analizarea diferitelor schimbări pe care le poate suferi și a transformărilor pe care le-a căpătat de-a lungul timpului au fost cel mai ușor observate prin așezarea într-o serie extinsă de exemple – jumătate dintre acestea direct experimentate/observate – ce împărtășesc aceeași caracteristică spațială.
Pentru aceasta, fiecare echipă a ales dintr-o serie de mai multe propuneri evaluate succesiv câte 8 exemple, 4 dintre acestea documentate din resurse bibliografice, cel puțin unul dintre exemple fiind anterior anului 1900 și cel putin unul mai recent de anul 1900, și 4 exemple observate direct – spații din București, dintre care cel puțin unul interior și cel puțin unul exterior. Exemplele au fost prezentate într-un sistem tip matrice, impus de atelier, cu exemplele dispuse pe coloane distincte și cu reprezentările acestora pe rânduri distincte: text, imagine, plan, secțiune 1, secțiune 2, axonometrie cavalieră, în așa fel încât expunerea împreună a planșelor întregului atelier să genereze un studiu tipologic propriu-zis, amplu și diversificat.
De asemenea, au fost continuate metodele de investigație folosite anterior: desenul de linie, adăugând funcția sa de concepție spațială pe lângă cele de reprezentare, investigare și explorare și macheta de hârtie. Tehnica de desen a fost de asemenea impusă la nivelul întregului atelier, în urma unor exerciții preliminare cu studenții alegându-se o grafică preluată din reprezentarea Romei în planul Nolli, prin care s-a dorit ca studiul studenților să se concentreze pe spațiul arhitectural observat ca „gol”, ca „lipsă” în miezul materiei construite. De la caz la caz, s-au discutat nuanțe posibile ale reprezentării, în funcție de tipul și caracteristicile spațiului în cauză.
Analiza tipologică a fost însoțită de o serie de propuneri ale studenților, gândite de asemenea într-un sistem comparativ și așezate sub forma unei matrici similare, care includea și reprezentarea cât mai succintă, esențializată, a trăsăturii spațiale căutate, prin machete de hârtie colate pe planșe.
În paralel, studenții au avut de ales câte una dintre schițele arhitectului Peter Barber, din seria acestuia 365 cities, precum și una dintre poveștile orașelor din volumul lui Italo Calvino, Orașele invizibile. Cele două trebuiau să aibă trăsături spațiale comune, prin filtrul înțelegerii și imaginației fiecăruia dintre studenți. Acestea au fost aduse împreună pe o planșă, alături de o fotografie a unui oraș real, considerat a avea caracteristici similare celor alese din cele două surse documentare.
