22-23 // E1 // SPECII DE SPAȚII. MODELE.


Etapa I. Serii tipologice.
Prima parte a exercițiului pornește apbrupt cu trei clădiri, spunem noi, “cu valoare de model” - construcții consacrate prin diferite instrumente precum situare în timp, ansamblu de împrejurări, materiale elocvente, etSeriile se bazează pe cele șase tipuri spațiale studiate: liniar, central, cameral, hipostil, curte interioară și portic. Studenții descifrează principiile spațiale elementare care leagă cele trei clădiri și le conturează sub forma unui text scurt descriptiv numit criteriu. Un cel de-al patrulea model este ales pentru a completa seria. Modelele sunt cercetate împreună pentru a găsi o serie de valori colective care stău mai presus decât o documentare obiectivă de anvergură istorică sau funcțională. Odată cu primul contact cu desenul ca unitate tehnică de măsurare, sunt explorate deopotrivă reprezentări abstracte precum pozitiv-negativ și încercări de punere împreună a celor patru modele în așa-numitele planșe personale de interpretare.
Punerea împreună a modelelor s-a translatat, deseori, în imaginarea unui al cincelea model, având ca bază criteriul anterior numit, reliefat prin născocirea unui plan nou. Așadar, acest ”al cincelea model”, este urmarea unei alăturări condiționată de criteriu. Deformarea celor patru modele nu caută să schimbe radical, ci reglează și face față.
Prima parte a exercițiului pornește apbrupt cu trei clădiri, spunem noi, “cu valoare de model” - construcții consacrate prin diferite instrumente precum situare în timp, ansamblu de împrejurări, materiale elocvente, etSeriile se bazează pe cele șase tipuri spațiale studiate: liniar, central, cameral, hipostil, curte interioară și portic. Studenții descifrează principiile spațiale elementare care leagă cele trei clădiri și le conturează sub forma unui text scurt descriptiv numit criteriu. Un cel de-al patrulea model este ales pentru a completa seria. Modelele sunt cercetate împreună pentru a găsi o serie de valori colective care stău mai presus decât o documentare obiectivă de anvergură istorică sau funcțională. Odată cu primul contact cu desenul ca unitate tehnică de măsurare, sunt explorate deopotrivă reprezentări abstracte precum pozitiv-negativ și încercări de punere împreună a celor patru modele în așa-numitele planșe personale de interpretare.
Punerea împreună a modelelor s-a translatat, deseori, în imaginarea unui al cincelea model, având ca bază criteriul anterior numit, reliefat prin născocirea unui plan nou. Așadar, acest ”al cincelea model”, este urmarea unei alăturări condiționată de criteriu. Deformarea celor patru modele nu caută să schimbe radical, ci reglează și face față.


Etapa a II-a. Modelul. Studiul se reduce, apoi, la desenarea minuțioasă a unui singur model. Timp de cinci săptămâni, în echipe de câte doi studenți, încearcă să facă față unui model consacrat care, adesea, este năucitor prin simpla lui existență.
SPAȚIU LINIAR
Elena Conțeanu, Andrei Păsărică
Spațiu prelung, elansat, autonom, arcuit în jurul unui gol, aflat într-o relație particulară cu cele două limite care îl mărginesc.
Camposanto Monumentale, Pisa, Italia, sec. XII
Oranjeria de la Versailles, Jules Hardouin-Mansart, Franța, 1686
Casa White U, Toyo Ito, Tokyo, Japonia 1997
Galeriile Uffizi, Giorgio Vasari, Bernardo Buontalenti, Alfonso Parigi the Elder, Florența, Italia, 1581
Elena Conțeanu, Andrei Păsărică
Spațiu prelung, elansat, autonom, arcuit în jurul unui gol, aflat într-o relație particulară cu cele două limite care îl mărginesc.
Camposanto Monumentale, Pisa, Italia, sec. XII
Oranjeria de la Versailles, Jules Hardouin-Mansart, Franța, 1686
Casa White U, Toyo Ito, Tokyo, Japonia 1997
Galeriile Uffizi, Giorgio Vasari, Bernardo Buontalenti, Alfonso Parigi the Elder, Florența, Italia, 1581




Galeriile Uffizi
Elena Conțeanu, Andrei Păsărică
Elena Conțeanu, Andrei Păsărică





















PORTIC
Denisa Popa-Becheru, Andrei Țițeică
Portic înălțat de la sol, dispus pe întreaga fațadă principală a clădirii, prin care se face trecerea din exterior către un spațiu central cu o acoperire particulară.
Capela Pazzi, Filippo Brunelleschi, Florența, Italia, 1443
Fatih Bali Paşa Camii, Istanbul, Turcia, 1494
Palazzo Chiericati, Andrea Palladio, Vicenza, Italia, 1550
Pantheon, Hadrian, Roma, Italia, 125
Denisa Popa-Becheru, Andrei Țițeică
Portic înălțat de la sol, dispus pe întreaga fațadă principală a clădirii, prin care se face trecerea din exterior către un spațiu central cu o acoperire particulară.
Capela Pazzi, Filippo Brunelleschi, Florența, Italia, 1443
Fatih Bali Paşa Camii, Istanbul, Turcia, 1494
Palazzo Chiericati, Andrea Palladio, Vicenza, Italia, 1550
Pantheon, Hadrian, Roma, Italia, 125






Fatih Bali Paşa Camii
Denisa Popa-Becheru, Andrei Țițeică
Denisa Popa-Becheru, Andrei Țițeică




















